În inima județului Sibiu din Transilvania, România, se află comuna Șura Mare, având în componență și satul Hamba. Denumită în germană “Großscheuern” și în maghiară “Nagycsũr”, această comunitate păstrează o istorie îndelungată și tradiții valoroase, care ne poartă prin trecutul său fascinant.
Legenda și tradiția păstrate de localnici spun că, odinioară, satul Sura Mare se afla mai spre vest, pe actualul șes al Sibiului. În anul 1930, o poveste publicată în gazeta Sibiului descrie cum, după venirea slavilor în această zonă, un slav bogat ar fi împărțit pământurile sale către cele două fiice, Sura cea mare și Sura cea mică, ducând la nașterea comunelor Sura Mare și Sura Mică. Cu timpul, datorită invaziilor barbare, satul a fost mutat mai spre est, mai aproape de păduri, printre dealuri, locul în care se află și astăzi.
Prima mențiune documentară a comunei datează din anul 1335, într-un document care atestă că domnul Cristian de Magneo Horreo a plătit optzeci de bănali vechi pentru patru ani (1332, 1333, 1334 și 1335). Astfel, numele sub care era cunoscut satul în acea vreme era Magneo Horreum.
Comuna Șura Mare este bogată în atracții turistice, printre care se numără Biserica Evanghelică fortificată din satul Hamba, cu o istorie și o arhitectură deosebită, și Biserica Evanghelică fortificată din satul Șura Mare, o construcție din secolul al XIII-lea. Vechea biserică evanghelică avea un design specific bazilicilor din acea perioadă, cu absidiole estice ale navelor laterale, asemănătoare cu cele de la Cisnădie, Cisnădioara și Gușterița. Din păcate, în prezent, au rămas doar un turn de apărare și două fragmente de zid din incinta care înconjura odinioară biserica.
Un alt aspect cu o semnificație istorică importantă este parcela soldaților germani din Al Doilea Război Mondial, amplasată în cimitirul evanghelic-lutheran din Șura Mare. Aici sunt înmormântați 116 militari, iar acest loc servește drept memento al istoriei tragice a războiului.
Comuna se mândrește și cu personalități locale notabile, precum episcopul catolic al Transilvaniei, Goblinus, care a slujit între anii 1376 și 1386.
În ceea ce privește datele geografice, comuna se află în partea de nord-est a municipiului Sibiu, la o distanță de 7 km, pe drumul național DN 14, care leagă Sibiul de Mediaș. Întinsă pe ambele părți ale șoselei, comuna se întinde pe o distanță de aproximativ 2 km, cu numeroase străzi ramificate. Coordonatele geografice ale comunei sunt 45 de grade și 51 de minute longitudine și 24 de grade și 10 minute latitudine nordică. Teritoriul comunei se întinde prin văi și are în subordine două sate: Șura Mare – reședința comunei, și Hamba. Suprafața totală a comunei este de aproximativ 800 ha, din care peste 400 ha sunt în intravilan.
Șura Mare învecinează în partea de sud cu municipiul Sibiu, în partea de vest cu orașul Ocna Sibiului – stațiune balneară, în nord și nord-est cu comuna Slimnic și comuna Vurpăr, iar în sud-est cu satul Noul și cartierul Gușterița.
Tradițiile comunei Șura Mare includ păstrarea obiceiurilor și evenimentelor culturale în cadrul școlii bisericii. Sfârșitul anului școlar, sărbătorile de Paște și de Crăciun aduc în fața publicului amator de cultură spectacolele organizate de elevi. De asemenea, în fiecare duminică, se organizează hore, iar tinerii dansează “Invartita” și “Hasegana”, însoțite de strigături specifice. Aceste strigături, numite și “epigrame arhaice”, reprezintă o formă de exprimare a sentimentelor și a filozofiei de viață a comunității.
Comuna Șura Mare ne încântă cu o poveste fascinantă a trecutului său și cu tradiții vii, care continuă să-și păstreze autenticitatea și să aducă bucurie în sufletele locuitorilor. Prin patrimoniul său cultural și frumusețea naturală, comuna reprezintă o destinație atrăgătoare pentru cei care doresc să descopere bogăția istoriei și autenticitatea Transilvaniei.
