Comuna Racoviţa, situată la poalele Vârfului Suru (2281m), se găseşte într-o zonă fermecătoare, la intersecţia dealurilor submontane ale Munţilor Făgăraş şi terasa aluvionară de pe malul stâng al Oltului, la o altitudine de 385 metri. Înconjurată de hotarele oraşelor Avrig şi Tălmaciu, această aşezare se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 34.5 km² şi se bucură de coordonate geografice în apropierea oraşelor Focşani şi Rîmnicu Vîlcea.
Istoria comunei Racoviţa se pierde în negura timpurilor, iar cercetătorii au apelat la toponimie şi folclorul local pentru a reconstitui vechimea locului. Se presupune că numele localităţii „La Cetăţuică” ar fi fost legat de o cetate dacică situată pe vârful de deal dintre Văile Lupului şi Mârşa, iar o altă cetate misterioasă se găseşte în pădurea „Braniştea”. Descoperiri arheologice precum toporaşul de mână din cultura de prund sau ciocanul de piatră din epoca neolitică atestă prezenţa omului încă din vremuri preistorice.
Cu toate acestea, prima atestare documentară a satului Racoviţa datează din 22 mai 1443, când voievodul Ioan de Hunedoara a dăruit jumătate din prediul Reken (cătunul Racoviţa de azi) lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului. Începând cu anul 1453, satul devine parte din domeniul feudal al saşilor din cele „Şapte scaune”, iar feudalismul va marca dezvoltarea comunităţii în perioada 1453 – 1700.
Racoviţa s-a confruntat cu provocări istorice, inclusiv incursiunile turceşti în Transilvania, iar populaţia a trebuit să facă faţă noilor situaţii. Documentele din această perioadă evidenţiază numeroase tranzacţii de terenuri şi proprietăţi între domnitori şi personalităţi înalte ale ţării, cum ar fi Cristofor, Sigismund şi Ştefan Bathory, precum şi George Basta.
În prezent, turismul reprezintă viitorul comunei Racoviţa. Aceasta beneficiază de peisaje naturale impresionante, precum Valea Moaşei şi Muntele Suru, care face parte din creasta Făgăraşilor. Turiştii pasionaţi de munte se pot caza în Sebeşu de Sus sau la cabane private pe Valea Moaşei, iar atracţia pe care o exercită aceste locuri a atras zeci de corturi şi maşini în perioada estivală.
În domeniul religios, istoria bisericească a satului este documentată începând cu diploma dată de către principele Gheorghe Rákóczi I în 8 iulie 1647, prin care popa Ion din Ţichindeal este numit protopop peste 17 sate din jurul Sibiului, printre care se numără şi Racoviţa. În acea perioadă, biserica din Racoviţa era subordonată superintendentului calvin, în pofida împotrivirii mitropolitului Simion Ştefan.
Comuna Racoviţa este o aşezare cu o istorie bogată, îmbrăţişată de peisaje naturale impresionante. Descoperirile arheologice şi documentele atestă prezenţa omului încă din cele mai vechi timpuri, iar comunitatea a traversat diverse perioade istorice, dezvoltându-se sub influenţa feudalismului. În prezent, turismul reprezintă unul dintre principalele potenţiale de dezvoltare, iar Valea Moaşei şi Muntele Suru atrag cu farmecul lor natura îndrăgostiţii de munte. Racoviţa continuă să fie un loc de interes istoric şi turistic, aşteptând cu căldură vizitatorii dornici să descopere frumuseţile acestui colţ de rai.
